Dansul ca forma de exprimare

Dansul este cea mai veche forma de exprimare umana, nu se stie cu exactitate cand a aparut in viata oamenilor, insa acesta s-a dezvoltat, mai intai, avand un caracter ritualic pentru ca mai tarziu sa devina o forma de comunicare nonverbala, capatand o tenta senzuala. Aceasta arta ce reflecta miscarea trupului omenesc ne dezvaluie emotiile, starile sufletesti, gandurile.
Dansul este o formă de comunicare: între tine şi corpul tău, între tine şi ceilalţi oameni. Este o comunicare nonverbală, spontană, ceea ce implică participarea atât a conştiinţei cât şi a subconştientului, o comunicare într-o situaţie destinsă, securizantă, pe care o creează ritmul muzicii şi convenţia socială care asociază dansul cu momente de divertisment, de "distracţie". De aici rezultă două motive pentru care dansul are funcţie terapeutică şi totodată două rezultate terapeutice, care în cadrul terapiei prin dans se susţin reciproc.
Dansul reia contactul conştient cu emoţiile stocate la nivel somatic de-a lungul vieţii. Emoţiile puternice care nu sunt exprimate în momentul trăirii lor de către fiinţa umană se păstrează sub forma unor tensiuni musculare la nivelul acelor părţi ale corpului legate simbolic de situaţia trăită. Dansul solicită mult mai multe grupe de muşchi decât activităţile obişnuite. Prin dans, încercând să devii mai expresiv, descoperi din nou, ca un copil, posibilităţile uitate ale corpului tău şi conştientizezi acele tensiuni de mult uitate.
In concluzie, dansul are frumusetea lui si un caracter aparte iar comunicarea nu mai are nevoie de cuvinte in acest caz. Dansul exprima emotiile, trairile: iubirea, bucuria, tristetea, dorinta, pofta de viata, nevoia de a simti trupul partenerului/ei lipit de al nostru pe ritmuri lente sau nebunia vietii traita in ritmuri latino.