Eu

2008 Anul international de promovare a dialogului intercultural

Anul 2008 este declarat, atat de ONU cat si de Uniunea Europeana, „anul civilizatiei si dialogului in lume”.

Obiectivele declarate ale Uniunii Europene pe aceasta tema se refera la „promovarea dialogului ca un instrument care să-i ajute pe cetăţenii europeni, ca şi pe cei care trăiesc în UE, să dobândească acele cunoştinţe şi aptitudini care să le permită să stăpânească un mediu mai deschis şi mai complex, precum şi sensibilizarea cetăţenilor europeni, ca şi pe toţi cei care trăiesc în UE, în privinţa importanţei de a dezvolta o cetăţenie europeană activă şi deschisă spre lume, care să respecte diversitatea culturală şi care să fie fondată pe valori comune.”

Asta e proza oficială. Dincolo de ea se află o serie de realităţi de care ne lovim cu toţii. În fond, Uniunea Europeană este un soi de Turn Babel, în care dacă am absolutiza identităţile locale nu am mai reuşi să continuăm construcţia de care, suntem cu toţii de acord, depinde viitorul nostru.

Pe de altă parte, crizele identitare sunt inerente în astfel de situaţii. O teamă ancestrală de necunoscut, de cel care nu este ca noi apare periodic la suprafaţă. Noi, europenii din Est, am născut destule temeri, şi mă tem că vom mai naşte. Până în 1989 am fost „duşmanul” care venea din tenebrele comunismului. În nici un deceniu şi jumătate am ajuns membri ai unui club ale cărui reguli nu le prea cunoaştem şi dovedim adesea un soi de dispreţ faţă de ele care nu de puţine ori îi vexează pe „vechii europeni”. Alteori suntem mai „europeni” decât ei, din dorinţa de a fi acceptaţi ca egalii lor.

Eu cred ca pe noi ne ajută faptul că suntem de religie creştină. Creştinismul şi valorile lui sunt elemente esenţiale ale construcţiei identitare numită „cetăţenie europeană”, de care vorbeşte comunicatul Comisiei Europene. Asta nu înseamnă că trebuie să devenim un „club creştin”. Integrarea musulmanilor în civilizaţia europeană actuală este o problemă, vad ca de mai bine de o saptamana sunt manifestari anti-islamice in Olanda si aceasta xenofobie, pe mine una, chiar ma ingrijoreaza.

Luni va avea loc la Bucureşti vizita preşedintelui francez Nicholas Sarkozy. Refuzul său de a vedea Turcia membru cu drepturi depline al UE este de notorietate. Cu toate astea, cu toate răzmeriţele periferiilor musulmane ale oraşelor franceze, Franţa este un stat care a investit mult în dialogul între culturi şi civilizaţii, şi a avut reuşite în procesul de integrare a imigranţilor din lumea africană şi arabă. Poate că experienţa lor colonială le-a servit, în cele din urmă, la ceva.

Ce vreau să spun cu asta? Fernand Braudel are o carte, „Gramatica civilizaţiilor.” Poate că trebuie să scriem o astfel de „gramatică a civilizaţiilor” pentru uzul cetăţenilor europeni aflaţi în căutarea unei identităţi comune. Nu am crezut şi nu cred în „ciocnirea civilizaţiilor”, deşi multe dintre evoluţiile la nivel global par să-l confirme pe Huntington. Procesul de globalizare nu este neapărat unul care să nască astfel de conflicte, iar civilizaţiile nu sunt atât de diferite pe cât credem noi. Mai degrabă interesele sunt prea diverse şi prea exclusiviste, care nu ţin cont şi de interesele celorlalţi si provoacă situaţii conflictuale.

Şi nu pot să nu observ că această necesară „gramatică a civilizaţiilor” trebuie să aibă un capitol special pentru uzul politicienilor români. Nu de alta, dar avem o „civilizaţie politică” în dealul Cotrocenilor, care se ciocneşte cu „civilizaţia politică” din Palatul Victoria, iar peste asta nimeni nu mai discută cu nimeni. Anul european al dialogului intercultural are şi o serie de ambasadori, printre care Charles Aznavour, Paulo Coelho, Adam Michnik, Radu Mihăileanu, iar din România Damian Drăghici şi Sanda Pralong.

Ce-ar fi să declarăm anul 2008 anul dialogului inter-politic în România? Avem nevoie, mai mult ca oricând, de dialog politic. Aşa cum avem nevoie de o cultură politică a respectului diversităţii de opinii şi a căutării consensului în problemele care ţin de interesul naţional.